Inainte de a intra in sistemul de agricultura ecologice e bine sa va informati
PDF Email
Scris de agro-consultanta.ro
Duminică, 09 Februarie 2014 21:03

Perioada de trecere de la agricultura conventionala la agricultura ecologica (perioada de conversie) este una dificila, deoarece fermierul trebuie sa investeasca, iar veniturile incep sa vina mai tarziu, spre deosebire de agricultura conventionala. In plus, randamentul la hectar este mai mic, fata de agricultura conventionala. Nu in ultimul rand produsele nu pot fi vandute imediat cu mentiune “produs obtinut in sistemul de agricultura ecologica”, adica la un pret mai mare comparative cu cele conventionale. De aceea este nevoie ca in momentul icare fermierul ia o astfel de decizie sa dispuna de resurse financiare necesare traversarii acestei etape. “Este foarte important ca orice fermier care doreste sa intre in sistemul de agricultura ecologica sa stie exact ce presupune aceste lucru, pentru ca au fost si cazuri in care multi au renuntat pe parcurs intrucat nu au evaluat corect costurile”, a declarat pentru agro-consultanta.ro dr. ing. Teodora Aldescu, director executive al Asociatiei EcorPartener.

 

Un prim pas ar trebui sa fie informarea, care presupune cunoasterea legislatiei comunitare si nationale in vigoare pentru acest domeniu. De asemenea, cei interesati se pot inscrie la cursuri de formare in agricultura ecologica si pot participa la zile deschise sau intalniri cu fermierii inregistrati deja in acest sistem de agricultura si cu consultantii specializati pentru acest domeniu.

Urmatorul pas ar fi evaluarea consecintelor tehnice, economice si sociale a trecerii exploatatiei in agricultura ecologica prin: informarea cu privire la sursele de procurare si a preţurilor inputurilor permise in agricultura ecologică: materii organice (ex.gunoi de grajd), produse de protectia plantelor, ingrasaminte, seminte si material saditor, furaje pentru animale, etc; identificarea circuitelor de comercializare a produselor ecologice adaptate exploatatiei (filiere organizate, distribuitori sau procesatori, vanzari directe, etc); informatii cu privire la sprijinul financiar specific in agricultura ecologica; evaluare a consecintelor financiare a trecerii exploatatiei la agricultura ecologica.

“Elaborare planului de conversie este un alt pas important intrucat consta in stabilirea unui diagnostic al conversiei exploatatiei la agricultura ecologica care se va face tinand cont de analiza elementelor amintite mai sus elaborate in colaborare cu un consultant de specialitate. Acest disgnostic va stabili atat punctele cheie de reusita a conversiei dar si punctele slabe si amenintarile care vor trebui tratate cu mare atentie”, declara Teodora Aldescu.

Acest diagnostic permite fermierului sa elaboreze un plan de actiuni care va cuprinda toate etapele administrative, investitiile necesare, punerea in aplicare a noilor practici agricole in exploatatie.

Un plan de conversie tip trebuie sa cuprinda in principiu urmatoarele elemente: istoricul parcelelor (culturi, fertilizari, tratamente fitosanitare); planul de evolutie a suprafetelor convertite; lista cu schimbarile ce trebuiesc efectuate in cursul conversiei (rotatia culturilor, controlul bolilor si daunatorilor, a buruienilor); schita parcelelor in curs de conversie.

Un model de plan de conversie , care se va adapta in functie de specificul fiecarei exploatatii trebuie sa cuprinda:

  • Diagnoza terenului la inceput de conversie: cartarea pedologica si agrochimica, cartarea buruienilor, conditii de mediu, structura fermei, gradul de afectare de la boli si daunatorilor, capitalul disponibil, conditii de piata, estimarea rezultatelor economic-financiare.
  • Masuri de ameliorare a solului
  • Stabilirea raportului intre culturi si incarcatura cu animale pe ha (se recomanda ca fermele sa fie mixte)
  • Structura culturilor si asolamentul.
  • Managementul ingrasamintelor, inclusiv plan de ferilizare pe parcele.
  • Protejarea apelor de suprafata si a celor freatice.
  • Alegerea soiurilor si a speciilor.
  • Masini si utilaje pentru lucrarea protectiva a solului.
  • Samanta si materialul saditor.
  • Controlul bolilor si al daunatorilor.
  • Controlul poluarii, protejarea mediului, organizarea ecologica a terenului.
  • Cresterea animalelor (structura, efective, furaje)
  • Probleme de organizare a muncii: fise tehnologice de culturi, forta de munca, cooperare cu terti,evidenta financiar-contabila.
  • Capitalul si rentabilitatea.
  • Valorificarea produselor.
  • Certificare si consultanta