OPINIE. Sa avem putintica rabdare cu Mos Daea!
PDF Email
Scris de Tudor Calotescu
Vineri, 17 Februarie 2017 20:52

Se spune in tot soiul de proverbe, prin mai toata lumea, „cine nu are un batran sa-si cumpere”. Acum a sosit vremea, dupa doi tineri ministri, si a unui ministru mai cu plete dalbe. Iar noi, ziaristi, il cam luam peste picior, fara sa-i acordam putintica rabdare. Aproape tot ce spune si ce face pare nashpa. De curand a intrat in gura presei ba cu plapumile ba cu tirurile pline cu tomatele produse in extrasezon (care s-ar intinde pe nu stiu cati km) sau cu sutele de mii de porci crescuti in fermele romanilor, care vor ajunge pe masa noastra. Un bun comunicator ar indeparta usor vesnica hulire a tuturor initiativelor. Mai ales ca aceste programe nu sunt moarte din fasa. Hai sa ne aducem un pic aminte de vremea plapumilor.

Atunci cand eram mic, dormeam invelit intr-o frumoasa plapuma rosie din lana. Era asa de calduroasa incat si atunci cand centrala termica a orasului nu mergea, din diferite cauze (defectiune, lipsa pacurii etc), sub ea era bine de trait. Anul trecut am avut 2 zile caldura oprita si am pus pe mine doua pilote moderne si am tremurat toata noaptea. Poate ca pare ciudat ca cineva, care a locuit iarna sub o plapuma de lana, se gandeste ca oamenii ar mai avea nevoie de asa ceva. Culmea e ca plapumile au disparut pentru ca erau prea scumpe vizavi de pilotele. Erau lucrate manual si erau purtatoare de multa manopera. Dar, in conditiile tehnologice de azi, cred ca s-ar gasi solutii pentru fabricarea in serie a plapumilor. Sunt curios sa vad un masterplan functionand macar pe lana de oaie. Ca in rest masterplanurile au batut campiile, mai dihai decat o turma de iezi cucuieti sau miei neastamparati. Iar cand cineva se gandeste aplicat la solutii pentru probleme nerezolvate de zeci de ani, ce facem noi?! Il luam peste picior pentru ca ne-am saturat de baliverne frumos ambalate in gigaplanuri si megaproiecte. Niciodata pornite sau vesnic schimbate odata cu fiecare nou ministru.

Totusi, nu credeti ca ar fi bine sa-i lasam actualului ministru o perioada de incercare?! Si eu am fost tentat sa apuc piatra si sa o arunc. Mai ales ca ministrul nu comunica aproape deloc. Apoi am vazut cum se straduia sa construiasca fraze mari intr-un videoclip care a facut milioane de vizionari pe platformele social-media. Era ceva ca in scheciul in care Toma Caragiu se declara Mephisto. Partea cu cititul cronicii cromatice! Dar atunci cand am discutat, fara camere de luat vederi si intr-un spatiu in care se simtea comod, ministrul Agriculturii m-a convins ca tot ce si-a propus ar putea fi realizat. Cu o anume participare. Poate si afectiva. Adica, mai pe sleau, lumea sa mai puna si un pic de suflet. Altfel cum s-ar putea transforma visurile in realitati?!

Poate ca Petre Daea este un alt fel de ministru al Agriculturii. Mai poet, mai indraznet, mai lipsit de neincrederea blazata a societatii noastre. Pare, privit de departe, un pic desuet, chiar un pic rupt din realitatea actualei administratii publice. Dar nu a venit la conducerea ministerului cu polologhii studiate, la care se vede de la o posta ca nu se pricepe. Limbajul de lemn dobandit in perioada de dinainte de 89 e totusi greu de eliminat. Nu are discursul lui Daniel Constantin, nici penetrabilitatea celebrului Traian Decebal Remes si, in niciun caz, iubirea de microfon a tehnocratului european Achim Irimescu. Dar are o vasta experienta in agricultura reala si in procesul legislativ. Atent la detalii, determinat si cu obisnuinta de a comunica cu oamenii care au nevoie de explicatii, mai pe limba lor. In schimb se pierde in comunicarea cu cei pe care domnia sa ii ridica pe un piedestal. Dar coboara cu usurinta printre fermieri, le asculta pasurile cu atentie si apoi cauta solutii. Poate uneori aceste solutii par fanteziste, dar sunt construite si bazate pe nevoile agricultorilor. Si, calculate de la unitate pana la matricea finala. Mi-a dovedit-o la tabla, cu markerul, desenand grafice si aliniind ideile spre o convergenta intr-o politica agricola eficienta. Cu termene care au fundamente si implicandu-si echipa. Motivational! Nu l-am auzit plangandu-se de colaboratori. Nici sa arunce vina pe cineva. Nici cand l-am provocat! Asa ca eu m-am hotarat sa ii acord o perioada de incredere si de sustinere!

Stiu ca deziderate precum „subventiile la timp” par un deziderat tamp, dar realitatea demonstreaza ca nu au prea ajuns la timp in ultimii ani. Achim Irimescu a dat un avans generos, mai ales fermierilor din vegetal, dar zootehnia, care ar trebui sa fie motorul agriculturii, e iar la urma urmelor. Dar suntem totusi la doar o zi dupa ce Presedintele a binecuvantat Bugetul! Asa ca, hai sa avem putintica rabdare cu minstrul care are, in ciuda pletelor albe, o inima mult mai tanara!