Istoria burselor de cereale si perspectiva Bursei de Cereale din Corabia
PDF Email
Scris de Tudor Calotescu
Miercuri, 08 Martie 2017 12:00

Desi prima initiativa legislativa dupa Revolutie s-a concretizat inca din 28 august 1997, prin Ordonanta 69 privind "Legea burselor de marfuri", iata ca abia anul acesta vom asista la nasterea Bursei de Cereale de la Corabia. Ordonanta 69 venea sa contureze modul de organizare al burselor de marfuri in vederea tranzactionarii de contracte futures si optiuni. Dar pana acum o bursa specializata pe tranzactionarea cerealelor este inca un deziderat.

Aparitia burselor este rezultatul unui proces evolutiv firesc

Acesta a inceput in urma cu aproximativ 2000 de ani, in Grecia si Roma antica si iata, continua si astazi. Dezvoltarea schimburilor de marfuri a trecut prin cinci faze distincte: oferirea ca dar, schimbul cu o alta marfa (barterul), contractul cu plata si livrarea imediata (spot), contractul cu plata si livrarea ulterioara stabilirii pretului (forward) si contractul la termen (futures si options).

Se considera ca radacinile comertului la termen se afla in sistemul de targuri medievale japoneze, care au permis Japoniei sa dezvolte si sa organizeze o prima piata la termen, incepand cu anul 1697. Deci, cu aproape un secol si jumatate inaintea Statelor Unite ale Americii. Dar prima bursa, in acceptiunea moderna, a fost totusi cea de la Anvers. Infiintata in anul 1531, avea o cladire proprie, unde se incheiau tranzactii cu marfuri coloniale. Apoi, in anul 1554, s-a infiintat la Londra o bursa denumita "Royal Exchange", care, din 1773, s-a profilat numai pe schimbul de efecte financiare. Iar prin 1639 apar si la Paris o serie de agentii de schimb, in domeniul negocierii titlurilor de valoare. Apoi la Lyon, Toulouse si Rouen, iar spre sfarsitul secolului al  XVII-lea, la Montpellier. Primele burse din Germania apar la jumatatea secolului al XVI-lea. La Augsburg, Nürnberg si Hamburg, iar la inceputul secolului al XVII-lea, Bursa din Berlin.Tot in acelasi timp, la Amsterdam, marfurile se puteau negocia in baza contractelor "options". Prin intermediul acestora se permitea convenirea unui pret in baza caruia cumparatorul obtinea de la vanzator dreptul de a cumpara o cantitate de marfa la o data stabilita in viitor. Abia un secol mai tarziu, tot in acest mare centru comercial, se constituie o bursa a graului. Aici se desfasurau tranzactii de trei ori pe saptamana. Intr-o hala uriasa, de lemn, in care fiecare negustor avea un om tocmit pentru a aduce mostre din graul pe care dorea sa-l vanda si pentru a negocia pretul in functie de calitatea acestuia. Burse au mai fost infiintate la Basel (1699), Paris (1724), Viena (1761), New York (1792), Bruxelles (1801), Roma (1827), Madrid (1831), Milano (1833), Geneva (1850), Tokyo (1855) etc.

In 1848 si-a inceput activitatea Chicago Board of Trade, ca bursa de grane

Cativa dintre cei mai priceputi comercianti de grane din America au hotarat sa se reuneasca intr-o bursa de cereale – ce avea sa devina cea mai importanta bursa de cereale din lume, vestita Bursa de la Chicago. Odata cu aparitia unei burse, care oferea un loc de intalnire centralizat, investitorii au vazut o oportunitate in construirea unor silozuri imense unde sa-si depoziteze granele pentru consumul pe un an intreg. Acestea au ajutat la solutionarea problemelor legate de oferta de grane care exista in trecut in America si a contribuit la stabilirea preturilor cerealelor pentru tot cursul anului. In aceste noi conditii s-a produs si transformarea comertului "spot" in comert "la termen". Proces aparut pentru prima data, intr-o forma asemanatoare celei existente azi, la Chicago Board of Trade in 1865. Chicago devenise in acel moment capitala mondiala a cerealelor. Acest gen de comert s-a extins apoi la Liverpool, Londra, New York, New Orleans, Berlin etc.

In 1880 doar graul, porumbul, ovazul si bumbacul faceau obiectul tranzactiilor la termen

Cu timpul, gama produselor tranzactionate la termen s-a extins. Materii prime industriale (petrol, cupru, plumb, zinc), carcase de porc, vite vii, cherestea, suc de citrice etc, sunt doar o parte din aceasta lista. Este de remarcat faptul ca desi CBOT lansase contracte futures pe grane inca din 1865, prima lege care venea sa reglementeze "pietele de contracte" a fost adoptata abia in 21 septembrie 1922 - "Legea tranzactiilor futures cu cereale"(The Grain Futures Act of 1922). Legea superviza tranzactiile futures cu cereale, dar nu aborda atent probleme ca reglementarea mecanismului de tranzactionare si prevenirea manipularii pietelor. Crahul bursier din 1929 si criza economica de la inceputul anilor '30 au grabit adoptarea, in 1936, a "Legii bursei de marfuri"(The Commodity Exchange Act of 1936).

In tara noastra apare ideea organizarii unor burse in Bucuresti si Braila din 1839

Dupa cum relateaza Nicolae Iorga in "Istoria comertului"(1937). In anul 1840, in ziarul "Mercurul Brailei" este prezentat "Codul de Comert". Acesta cuprinde prima reglementare generala a bursei de comert in Muntenia. Codul a fost pus in practica si in Moldova, unde a fost extins oficial dupa unirea Principatelor, in cadrul actiunii de unificare legislativa, prin legea din 7 decembrie 1863. "Codul de Comert" din 1840 constituie o reproducere  a "Codului Comercial Francez " din 1807. Mai apoi, in 1865, in ziarul "Monitorul - Jurnal oficial al Principatelor Unite Romane" apare primul proiect de lege pentru instituirea burselor de comert la Bucuresti, Iasi, Galati si Braila. Proiectul cuprindea reglementarea organizarii si functionarii acestor burse. "Legea asupra burselor mijlocitorilor de schimb si mijlocitorilor de marfuri" din 1881, adoptata tot dupa legislatia franceza, punea bazele organizarii burselor de marfuri si de valori. Un an mai tarziu se deschidea Bursa de la Bucuresti si Bursa de cereale si bunuri de la Braila. Se spune ca inca din 1882, chiar de la infiintarea Bursei de cereale si bunuri din Braila aceasta reusea sa influenteze pretul graului in Europa.

"Legea asupra burselor de comert" din 1904 a redefinit institutia bursiera, iar legea de unificare din 1929 a determinat cresterea credibilitatii institutiei bursiere din Romania. Desi legea din 1929, cunoscuta sub denumirea de "Legea Madgearu", admitea operatiunile la termen, acestea nu au fost practicate in Romania pana in 11 iulie 1997. Abia atunci cand au fost lansate in premiera la Bursa din Sibiu. Pe fondul unui volum de tranzactii scazut pe piata marfurilor fungibile si al lipsei unui cadru legislativ( care era tot mai mult cerut de piata din Romania) Bursa Monetar Financiara si de Marfuri Sibiu (pe atunci Bursa din Sibiu) s-a orientat in lansarea contractelor futures pe indici bursieri si pe valute. La Bursa Romana de Marfuri se tranzactioneaza sporadic si cereale dar o bursa specializata, cu un terminal pe masura, ar putea fi un succes pentru viitor. Daca la inceputul secolului trecut Bursa de la Braila dicta, practic, pretul graului in Europa de ce nu ar reusi si azi o bursa romaneasca, oriunde s-ar afla ea, sa controleze mai bine o piata a cerealelor parca prea la mana traderilor?