Omul e o specie învingătoare. Atât de victorioasă încât nu prea mai ia prizonieri. Cam așa se întâmplă, pe față, lucrurile în viața asta.

Din ce în ce mai mult excesele devin reguli, iar aurita cale de mijloc dispare. Așa se întâmplă și cu agricultura și industria alimentară. Chiar și termenul de industrie, când vine vorba de mâncare, parcă sună a pesticide și plastic. Poate că ar trebui regândită filozofia „totul într-un singur loc” pe care se bazează marile magazine din ziua de azi. Unde produsele trebuie să se adapteze raftului, niciodată invers! Dar singurii în măsură să schimbe ceva suntem tot noi, cumpărătorii. Noi aducem banii care dezvoltă aceste redute ale termenelor de garanție care tind spre veșnicie.
Lumea, prin comoditate, a creat marile rețele de magazine. Uniformizarea la care visa societatea comunistă se întâmplă taman în cea capitalistă iar cooperativele și marile complexe agrozootehnice au învins! Nu credeam că decembrie 1989 va aduce victoria comunismului de tip consumist, în care doar aducerea valorilor la un numitor comun cât mai mic va fi regula progresului social.
Eu mă opun marilor magazine, dar și marilor complexe agro-zootehnice care se folosesc de scuza idioată a creării de hrană sustenabilă prin sufocarea practicilor agricole tradiționale. Erbicidul a pătruns și în cele mai mici gospodării iar bolile și dăunătorii câștigă bătălie după bătălie cu pesticidele. Viitorul nu mai sună deloc bine deoarece ne pierdem țăranii, îi vindem lumii acesteia din plastic unde până și banii sunt din același material.
Între timp muncim și cumpărăm ca roboții fără să ne mai întrebăm dacă și cum e bine. Suntem mai sclavi decât sclavii societăților antice. Ne asuprim singuri, prin necunoaștere și nivelare a valorilor. Prin refuzul de a mai vedea dincolo de filmul pe care ni-l pun zi de zi în suflet prin reclame și lozincărie consumistă!
Ca o mică concluzie, nu agricultura trebuie să se adapteze raftului,. ci invers! Și numai noi putem să cerem asta prin selectarea produselor proaspete pentru consum. Nu a laptelui care are termen de garanție veșnicia, nu a tomatelor care stau pe masă o lună și nu se mai strică!

Tudor CALOTESCU

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *