Regulamentul 710 din 2009 al CE
PDF Email
Scris de agro-consultanta.ro
Luni, 03 Mai 2010 21:12
Domenii - EcoAgricultura

Regulamentul 710 din 5 august 2009 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 889/2008 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 834/2007 al Consiliului în ceea ce privește stabilirea de norme detaliate privind producția ecologică de animale de acvacultură și de alge marine

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 834/2007 al Consiliului din 28 iunie 2007 privind producția ecologică și etichetarea produselor ecologice, precum și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 2092/91 ( 1 ), în special articolul 11, articolul 13 alineatul (3), articolul 15 alineatul (2), articolul 16 alineatul (1) și alineatul (3) literele (a) și (c), articolul 17 alineatul (2), articolul 18 alineatul (5), articolul 19 alineatul (3) paragraful al doilea, articolul 22 alineatul (1), articolul 28 alineatul (6), articolul 38 literele (a), (b), (c) și articolul 40,

întrucât:

(1) Regulamentul (CE) nr. 834/2007, în special Titlul III stabilește cerințe de bază în ceea ce privește producția de animale de acvacultură și de alge marine. Este necesar să se prevadă norme detaliate pentru aplicarea acestor cerințe, prin modificarea Regulamentului (CE) nr. 889/2008 al Comisiei ( 2 ), care stabilește norme detaliate de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 834/2007.

(2) Comunicarea Comisiei către Consiliu și Parlamentul European privind o strategie pentru dezvoltarea durabilă a acvaculturii europene ( 3 ) prezintă o perspectivă a dezvoltării acestui sector pe o perioadă de zece ani capabilă să asigure activități stabile în zonele rurale și de coastă oferind soluții alternative pentru domeniul pescuitului în ceea ce privește produsele și ocuparea forței de muncă. Comunicarea a pus în evidență potențialul producției acvicole ecologice și necesitatea elaborării unor norme și criterii. (3) Pentru a asigura o înțelegere coerentă, este necesară completarea și corectarea definițiilor prevăzute la articolul 2 din Regulamentul (CE) nr. 889/2008 pentru a se evita ambiguitățile și pentru a garanta aplicarea uniformă a normelor privind producția ecologică de animale de acvacultură și de alge marine. (4) Zona acvatică de creștere a algelor marine ecologice și a animalelor de acvacultură ecologice este extrem de importantă pentru obținerea de produse sigure și de înaltă calitate cu impact minim asupra mediului acvatic. Legislația comunitară privind calitatea apelor și contaminanții din alimente, și anume Directiva 2000/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2000 de stabilire a unui cadru de politică comunitară în domeniul apei ( 4 ), Directiva 2008/56/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 17 iunie 2008 de instituire a unui cadru de acțiune comunitară în domeniul politicii privind mediul marin (Directiva-cadru „Strategia pentru mediul marin”) ( 5 ), Regulamentul (CE) nr. 1881/2006 al Comisiei din 19 decembrie 2006 de stabilire a nivelurilor maxime pentru anumiți contaminanți din produsele alimentare ( 6 ), precum și Regulamentele (CE) nr. 852/2004 ( 7 ), (CE) nr. 853/2004 ( 8 ) și (CE) nr. 854/2004 ale Parlamentului European și ale Consiliului ( 9 ) prevăd obiective de mediu pentru apă și asigură calitatea foarte bună a alimentelor. Este, prin urmare, necesar să se elaboreze un plan de gestionare durabilă pentru producția de alge marine și de animale de acvacultură care să prevadă măsuri specifice, de exemplu reducerea deșeurilor. (5) Directiva 85/337/CEE a Consiliului din 27 iunie 1985 privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice și private asupra mediului ( 10 ), Directiva 92/43/CEE a Consiliului din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică ( 11 ) și Directiva 79/409/CEE a Consiliului din 2 aprilie 1979 privind conservarea păsărilor sălbatice ( 12 ) trebuie să asigure interacțiunea corectă cu mediul înconjurător ținând seama de impactul acestor activități asupra obiectivelor de mediu privind apa stabilite în conformitate cu Directivele 2000/60/CE și 2008/56/CE. Este necesar să se prevadă elaborarea unei evaluări de mediu privind adaptarea optimă la mediul înconjurător și atenuarea posibilelor efecte negative. Trebuie avut în vedere că astfel de evaluări trebuie să garanteze faptul că producția ecologică de alge marine și animale de acvacultură, o activitate relativ nouă comparativ cu agricultura ecologică, este nu doar acceptabilă din punct de vedere ecologic, ci este, în raport cu alte opțiuni, preponderent coerentă cu interesele publice în sens mai larg, adecvată și sustenabilă din punctul de vedere al mediului. RO 6.8.2009 Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 204/15 ( 1 ) JO L 189, 20.7.2007, p. 1. ( 2 ) JO L 250, 18.9.2008, p. 1. ( 3 ) COM(2002) 511, 19.9.2002. ( 4 ) JO L 327, 22.12.2000, p. 1. ( 5 ) JO L 164, 25.6.2008, p. 19. ( 6 ) JO L 364, 20.12.2006, p. 5. ( 7 ) JO L 139, 30.4.2004, p. 1. ( 8 ) JO L 139, 30.4.2004, p. 55. ( 9 ) JO L 139, 30.4.2004, p. 206. ( 10 ) JO L 175, 5.7.1985, p. 40. ( 11 ) JO L 206, 22.7.1992, p. 7. ( 12 ) JO L 103, 25.4.1979, p. 1.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

(6) Având în vedere că apa este un mediu specific solubil, este necesar ca unitățile de producție ecologică să fie separate corespunzător de unitățile de producție acvicolă neecologică; trebuie stabilite măsuri corespunzătoare în vederea acestei separări. Dată fiind diversitatea situațiilor din Comunitate în ceea ce privește atât mediile de apă dulce, cât și cele marine, este preferabil ca distanțele de separare adecvate să fie stabilite la nivelul statelor membre, acestea fiind cele mai în măsură să gestioneze acest aspect, având în vedere caracterul eterogen al mediilor acvatice. (7) Cultivarea algelor marine poate avea un efect benefic în anumite privințe, de exemplu eliminarea nutrienților și poate facilita policultura. Este necesar să se evite practicarea recoltelor foarte intensive în cazul fondurilor de alge marine sălbatice pentru a permite regenerarea acestora și pentru ca producția să nu aibă un impact semnificativ asupra stării mediului acvatic. (8) Statele membre se confruntă cu deficite în creștere în ceea ce privește aprovizionarea cu culturi probiotice ecologice. În același timp, importurile de furaje proteice ecologice sunt insuficiente pentru a face față cererii. Suprafața totală de cultivare a culturilor probiotice ecologice nu este îndeajuns de mare pentru a satisface cererea de proteine ecologice; prin urmare, este necesar să se autorizeze, cu anumite condiții, utilizarea ca hrană a furajelor proteice provenind de pe parcele aflate în primul an de conversie. (9) Având în vedere că producția ecologică de animale de acvacultură se află într-o etapă de început, nu sunt disponibile suficiente cantități de genitori de origine ecologică. Este necesar să se prevadă introducerea, în anumite condiții, de genitori și de exemplare tinere neecologice. (10) Producția ecologică de animale de acvacultură trebuie să garanteze că sunt satisfăcute nevoile specifice ale animalelor în funcție de specie. În acest sens, practicile de creștere a animalelor, sistemele de gestionare și sistemele de bazine trebuie să satisfacă necesitățile privind calitatea vieții animalelor. Este necesar să se elaboreze dispoziții privind instalarea sub apă a unor cuști și țarcuri din plasă corespunzătoare, precum și privind sistemele de creștere pe uscat. Pentru a reduce la minimum prezența dăunătorilor și a paraziților și din motive legate de sănătatea și calitatea optimă a vieții animalelor, trebuie stabilite niveluri maxime de densitate a efectivelor. Având în vedere varietatea mare de specii cu nevoi specifice, este necesar să se prevadă dispoziții precise în acest sens. (11) Evoluția tehnică din ultima vreme a dus la utilizarea mereu mai extinsă a sistemelor închise de recirculare în producția de animale de acvacultură; aceste sisteme depind de aporturi externe și au un consum mare de energie, dar permit reducerea deversărilor de deșeuri și previn evadarea animalelor. În conformitate cu principiul după care producția ecologică trebuie să fie cât mai apropiată de natură, nu trebuie să fie permisă utilizarea unor astfel de sisteme pentru producția ecologică până când vor fi disponibile mai multe informații în acest sens. În mod excepțional, trebuie să se permită utilizarea acestora numai pentru instalații de reproducere artificială și de incubare și pentru pepiniere. (12) Principiile generale de producție ecologică, prevăzute la articolele 4 și 5 din Regulamentul (CE) nr. 834/2007, se bazează pe proiectarea și gestionarea adecvată a proceselor biologice, pe baza unor sisteme ecologice care utilizează resurse naturale interne sistemului, prin metode care recurg, în particular, la practici de acvacultură ce respectă principiului exploatării durabile a resurselor piscicole. La aceleași articole se stabilește, de asemenea, principiul conform căruia biodiversitatea ecosistemelor naturale acvatice trebuie menținută în producția acvicolă. Aceste principii se bazează de altfel pe evaluarea riscurilor și pe utilizarea de măsuri de precauție și prevenție, atunci când este cazul. În acest scop, este necesar să se precizeze că stimularea artificială a reproducerii animalelor de acvacultură cu ajutorul hormonilor și al derivaților hormonali este incompatibilă cu noțiunea de producție ecologică și cu modul în care consumatorii percep produsele de acvacultură ecologice, precum și că nu trebuie folosite astfel de substanțe în acvacultura ecologică. (13) Hrana pentru animalele de acvacultură trebuie să satisfacă nevoile nutriționale ale acestora și să respecte cerința sanitară stabilită de Regulamentul (CE) nr. 999/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 mai 2001 de stabilire a unor reglementări pentru prevenirea, controlul și eradicarea anumitor forme transmisibile de encefalopatie spongiformă ( 1 ), în conformitate cu care nu se folosesc ca hrană pentru o anumită specie de animale alimente provenind de la aceeași specie. Este prin urmare necesar să se stabilească dispoziții specifice pentru animalele de acvacultură carnivore și necarnivore. (14) Materiile prime utilizate în alimentația peștilor și crustaceelor carnivore ecologice trebuie să provină, de preferință, din exploatarea durabilă a resurselor piscicole, astfel cum se prevede la articolul 5 litera (o) din Regulamentul (CE) nr. 834/2007 și conform definiției de la articolul 3 litera (e) din Regulamentul (CE) nr. 2371/2002 al Consiliului din 20 decembrie 2002 privind conservarea și exploatarea durabilă a resurselor piscicole în conformitate cu politica comună în domeniul pescuitului ( 2 ) sau din alimente ecologice provenind din surse de acvacultură ecologică. Având în vedere că acvacultura ecologică și exploatarea durabilă a resurselor piscicole se află într-o etapă de început, pot apărea penurii de alimente ecologice sau de alimente obținute ca urmare a exploatării durabile a resurselor piscicole; este necesar să se elaboreze dispoziții privind utilizarea alimentelor neecologice, pe baza Regulamentului (CE) nr. 1774/2002 al Parlamentului European și al Consiliului ( 3 ), care stabilește normele sanitare privind materiile prime provenind din pești care pot fi utilizate în acvacultură și prevede interzicerea hrănirii unei specii de pești de crescătorie cu anumite produse provenind din pești de crescătorie din aceeași specie. RO L 204/16 Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 6.8.2009 ( 1 ) JO L 147, 31.5.2001, p. 1. ( 2 ) JO L 358, 31.12.2002, p. 59. ( 3 ) JO L 273, 10.10.2002, p. 1.

Ultima actualizare în Miercuri, 05 Mai 2010 21:23