Nu există zi să nu se plângă cineva că bugetul e mic și că suntem prea săraci pentru a face pe boierii! De altfel, boieria și prostia se plătesc întotdeauna gras! E valabil și în politică, dar la fel de verificat și în administrarea banului public.

Nu pot să uit lista de cheltuieli pentru protocolul ciudatului premier Mihai Răzvan Ungureanu! Dar, cert este că atunci când statul (fie el de drept sau de strâmb) pompează bani aiurea într-o gaură neagră, rezultatul nu va fi niciodată alb. De aceea mă miră lipsa de maturitate economică pe care o văd în fiecare zi. Asist ca la o joacă rebelă de copii ambițioși care cred că spartul capului e un exercițiu firesc! Nu vreau să mai aduc exemple concrete, deși le vedem cu toții. De la ajutoare de minimis folosite pentru compensarea pierderilor de venit și până la proiecte bugetate fără nicio realitate palpabilă. Realități pe care le vor umfla, de frică, niște funcționari cu lefuri mult prea groase pentru lipsa lor de verticaliate. Pe care, cu sinceritate, o înțeleg cumva. Unii se bucură ca rațele care sunt îndopate, pentru că bănuiesc câștiguri ușoare care o să-i facă să respire aerul pe înălțimi nebănuite. Dar nu au nici mască de oxigen și nici măcar o coardă prinsă cel puțin în două puncte. Dedesubt nu au nici plasă de siguranță și nici alte variante de întors; decât picarea în gol. Dar ce mai contează când piscul e tot ce văd în fața ochilor!
Nu vreau să sune prăpăstios, dar atunci când MADR a dat ajutor de minimis pentru achiziția de vaci, peste tot au crescut prețurile de vânzare ale junincilor și chiar a tăurașilor de prăsilă. Când s-a dat minimis pentru berbecuți și țapi, s-au vândut până și măgarii mai bine. La prețuri și de două trei ori mai mari decât realitatea pieței. Cum era și firesc, cei care așteaptă tomatele la colț de solar să le ducă spre buzunarele românilor, vor rupe din sprijinul acordat de Guvern să-și schimbe măcar cauciucurile la dube. Orice marafet investit într-o chestie, care va acționa ca o pârghie, vizibilă și de pe Marte, va fi întotdeauna dijmuit și direcționat spre buzunarul celor care au mintea iscusită.
Politicile, chiar și cele agricole, au nevoie de mai mult decât de disimulări de genul celor oferite zi de zi la posturile tv. Unele dintre ele așa de jalnice, încât sunt convins că ne cred pe toți proști grămadă.
Cea mai mare greșeală este risipa săracului. Risipa aceea în care se dau bani mulți lăutarilor sau se cinstesc toți amicii de pahar până copiii rămân la mila vecinilor. Iluzia că ești baștan pentru o seară, duce la suferința celor mulți și în nevoie. A celor care depindeau de acel venit ca de țâța mamei. Așa că, dragii mei conducătorii, nu risipiți banii pe care îi aveți la dispoziție doar pe manele și curveșticluri. Mai lăsați și ceva de pită sau măcar de un mălai grunjos. Să nu piară toți cei care vă iubesc promisiunile ca pe sfintele moaște!
                                                                          Tudor CALOTESCU

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *